Tâmpenie.

Pe când mă plimbam,
Pe malul râului tăcerii,
Am alunecat
Într-o totală înţelegere.

Urma să zbor
Prin iadul meu paradoxal,
Dar m-am cutremurat
Căci carnea şi-a cerut
Tributul tot în carne.

Acum îmi număr zilele
Şi reuşitele
În bătăi de aripi frânte,
În mângâieri trandafirii,
În gânduri ruginite.