Prea stânjeniţi de drumul pân' la pat,
M-ai rătăcit în veşnica pornire.
Credeam că te citesc cu-acea privire
Pe care-artiştii-o duc la înrămat.
În contra timp cu mâna ta subţire,
De vină-a-fost şi pasul şchiopătat,
În teatrul lui de proaspăt inculpat
Erai un geniu plin de nesimţire.
Îmi răscoleai cu încântare visul
"O, dragă, cât de-adanc este abisul!"
Mă pedepseai-c-o palmă prietenească.
Ai trupul de actriţă franţuzească,
Cu ochii stinşi la partea bărbătească.
Pe când mă dezbrăcai, vedeai Parisul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu